„Nu mai facem chirurgia din anii ‘50, în care doar pensa şi bisturiul contau”. Dialog cu dr Sidonia Susanu, coordonatorul Compartimentului de Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului de Copii „Sfânta Maria”
La Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iaşi ajungi doar dacă micuţul tău suferă şi ai nevoie de ajutor, altfel nu ar fi niciun motiv de vizită. Dacă însă îţi doreşti să-i cunoşti pe oamenii care zi de zi aduc zâmbete pe chipurile celor mici, treci de poarta spitalului cu încrederea că îngerii există. Oamenii în halate albe fac minuni pentru cei mici, aşa cum face şi dr Sidonia Susanu, coordonatorul Compartimentului de Chirurgie Plastică, unde se tratează cazuri extrem de grave. Sidonia Susanu, unul dintre cei mai buni specialişti din ţară, este nu doar medic, ci şi prietena copilaşilor din saloanele în care îşi petrece mare parte din timp, aproape şi mamă pentru cei proveniţi din familii cu grave probleme sociale.
Medicul are grijă nu numai de trupuşoarelor, ci şi de suflet, lucru care se vede în dragostea cu care îi înconjoară, în jucăriile pe care le aduce copiilor şi în veselia cu care îi întâmpină în fiecare zi. Am stat de vorbă cu dr Sidonia Susanu despre provocările unei meserii frumoase şi dificile totodată.
– Orice poveste începe undeva demult şi aş vrea să dăm timpul în vremea în care v-aţi decis să deveniţi medic.
– Eu nu am vrut să mă fac medic, nu am dorit să fac ceva anume. Nu am vrut să devin un anumit specialist sau să am o anumită profesie, ci mi-am dorit să fac anumite lucruri, mai exact să repar. Aveam obiceiul să repar tot felul de lucruri când eram copil. Îmi plăcea să îngrijesc animalele bolnave, persoane cu anume răni, să repar obiecte stricate. Orice.
– Şi aţi ales Medicină. Puteaţi fi inginer electronist, să reparaţi televizoare, sau restaurator…
– Ţesuturile sunt mult mai frumoase, când e vorba despre reparaţie. Ţesuturile umane sunt cele mai frumoase structuri care există în Univers. Au viaţă, au culoare, au personalitate şi energie, au suflet. Mereu m-au atras.
– Pe ideea de reparaţie aţi ales chirurgia plastică?
– Chirurgia plastică a fost o alegere întâmplătoare pentru că atunci când am dat admitere la facultate nu ştiam că există o astfel de specializare. Primul contact a fost cu Chirurgia Generală, apoi m-am îndreptat către chirurgia plastică, mi s-a părut un domeniu mai interesant. Este mai minuţioasă, mai de fineţe. Domeniul are mai multe câmpuri de lucru, dar fiecare se rezumă la ideea de a repara ceea ce s-a stricat ori de a aduce cât mai aproape de natural ceva care este în afara perfecţiunii. Asta este baza chirurgiei reconstructive, ceea ce este de fapt chirurgia plastică.