Dependența de Operații Estetice. Procedurile estetice au devenit o practică obișnuită în societatea modernă, oferind soluții pentru îmbunătățirea aspectului fizic și creșterea încrederii de sine. Dar ce se întâmplă când dorința de a corecta imperfecțiuni se transformă într-o obsesie? Acest articol explorează conceptul de dependență de operații estetice, un subiect sensibil și adesea interpretat greșit.
Ce este dependența de operații estetice?
Dependența de operații estetice este o afecțiune rară, strâns legată de tulburările psihologice, cum ar fi tulburarea dismorfică corporală (TDC). Potrivit Dr. Sidonia Susanu, „Mai puțin de 0,5% dintre pacienții care se adresează clinicii noastre dezvoltă, în mod real, o dependență de procedurile estetice.” Aceasta se manifestă atunci când pacientul nu mai găsește satisfacție în urma tratamentelor, iar intervențiile estetice devin un scop în sine, pierzându-se beneficiile emoționale și psihologice pentru care au fost inițial efectuate.
Semne ale unei posibile dependențe
Medicul joacă un rol crucial în identificarea comportamentelor ce pot indica o dependență. Printre semnele de avertizare se numără:
- Solicitarea frecventă a procedurilor pentru defecte minore sau inexistente.
- Nemulțumirea constantă față de rezultatele intervențiilor anterioare.
- Preocuparea excesivă pentru perfecțiune, fără obținerea unei satisfacții reale.
- Neglijarea riscurilor asociate intervențiilor repetate.
Tulburarea dismorfică corporală și legătura cu chirurgia estetică
TDC este o tulburare psihologică caracterizată de o preocupare exagerată pentru defecte fizice minore sau imaginare. Un studiu publicat în Journal of Plastic, Reconstructive & Aesthetic Surgery arată că între 7% și 15% dintre pacienții care apelează la chirurgie estetică suferă de TDC. Această tulburare este un factor de risc major pentru dezvoltarea unei dependențe de operații estetice.
Riscurile intervențiilor excesive
Efectuarea repetată a procedurilor estetice poate avea efecte negative atât asupra sănătății fizice, cât și asupra stării mentale:
- Riscuri fizice: cicatrici permanente, infecții, deformări.
- Probleme psihologice: anxietate, depresie, nemulțumire cronică.
- Izolare socială: preocuparea excesivă pentru aspect poate afecta relațiile interpersonale.
Cum pot ajuta medicii?
- Evaluarea atentă a istoricului medical și psihologic al pacientului.
- Identificarea semnelor de tulburări emoționale, precum TDC.
- Consilierea pacientului și, dacă este cazul, îndrumarea către un specialist în sănătate mintală.
Dr. Sidonia Susanu subliniază că prevenirea și gestionarea dependenței de operații estetice este o responsabilitate medicală: „Este datoria medicului să diagnosticheze această dependență și să întrerupă tratamentele…”
Studiile susțin realitatea
Conform unui studiu din American Journal of Psychiatry, pacienții cu TDC care recurg la intervenții estetice sunt deseori nemulțumiți de rezultate, ceea ce le agravează tulburarea. În plus, Aesthetic Surgery Journal evidențiază că intervențiile repetate nu doar că nu aduc satisfacție, ci cresc semnificativ riscul complicațiilor medicale.
Concluzie
Dependența de operații estetice este o realitate, dar reprezintă un fenomen rar. Conștientizarea riscurilor, împreună cu o abordare responsabilă din partea medicului și a pacientului, poate preveni astfel de situații. Alegerea procedurilor cu un scop clar, evaluarea psihologică și suportul oferit de specialiști sunt esențiale pentru asigurarea unei experiențe estetice sigure și benefice.