Dr. Sidonia Susanu: De la ce vârstă se poate trata deviația de sept? Deviația de sept nazal este o afecțiune comună ce afectează septul nazal – structura care separă cele două nări și contribuie la o respirație normală. Când septul este deviat, fluxul de aer poate fi afectat, iar dezvoltarea simetrică a feței, mai ales la copii, poate suferi.
Cum și când trebuie tratată deviația de sept după traumatisme
În cazul deviației de sept cauzate de accidente sau traumatisme, este crucial ca fractura sau deviația „în lemn verde” a oaselor nazale să fie corectată imediat, preferabil chiar la momentul accidentului. Acest tip de fractură, specific copiilor datorită flexibilității osoase crescute, se caracterizează prin fisurarea și îndoirea oaselor nazale, fără o ruptură completă. O corectare rapidă a deviației permite o repoziționare corectă și reduce semnificativ riscul de deformări permanente. Dacă fractura rămâne netratată, oasele și septul se pot vindeca într-o poziție deviată. Acest fapt ce poate provoca probleme respiratorii și necesită intervenții mai complexe ulterior.
Deviația de sept din cauze congenitale: Când este ideală intervenția?
În cazul deviațiilor de sept din cauze congenitale, momentul intervenției depinde de gradul de deviație și de impactul asupra funcției respiratorii și aspectului estetic. Intervențiile timpurii au avantajul de a sprijini o dezvoltare facială armonioasă. De exemplu, copiii cu despicătură labiopalatină – o malformație congenitală ce include deviație severă de sept – beneficiază de repoziționarea septului în jurul vârstei de 3 luni, simultan cu reconstrucția buzei. Astfel, septul este aliniat corect de la o vârstă fragedă, facilitând dezvoltarea echilibrată a feței și o respirație mai eficientă.
Importanța tratamentului precoce al deviației de sept
Indiferent dacă deviația de sept este cauzată de un accident sau de o afecțiune congenitală, tratamentul adaptat la vârsta copilului și la severitatea deviației este esențial. Intervenția timpurie susține dezvoltarea armonioasă a feței și asigură o funcție respiratorie normală. Astfel, prevenind complicații care ar necesita tratamente mai complexe în viitor.