Augmentarea mamară cu implanturi siliconice. Crearea unui aspect frumos al sânilor reprezintă o preocupare veche de secole, atât în arta vizuală, cât şi literară. Frumuseţea este dificil de perceput prin limite strict definite, fiind influenţată de cultură şi experienţele personale. Cu toate acestea chirurgia plastică a încercat să stabilească parametrii ce conturează un “ideal” estetic al sânului, cum ar fi forme şi proporţii specifice.
Augmentarea mamară are ca scop creşterea mărimii sânilor şi ameliorarea formei acestora cu ajutorul implanturilor siliconice sau a grefei de grăsime proprie. Majoritatea pacientelor care apelează la această intervenţie chirurgicală doresc să se simtă mai feminine, încrezătoare în sine sau atractive. Din punctul de vedere al chirurgului plastician intervenţia chirurgicală trebuie să îmbunătăţească proporţiile naturale ale pacientei şi să creeze un profil mamar mai plăcut din punct de vedere estetic, cât mai aproape de dorinţele acesteia.
Decizia de a apela la augmentarea mamară cu implant este una profund personală şi poate avea la bază şi alte motive, separate de dorinţa de a avea sâni mai voluminoşi. Intervenţia poate corecta asimetria mamară, forma şi volumul pierdute în urma sarcinii, scăderii în greutate sau odată cu înaintarea în vârstă, dezechilibrul proporţiilor toracelui faţă de şolduri, absenţa sau deficitul de dezvoltare a sânilor (malformaţii congenitale) ducând la îmbunătăţirea imaginii de sine şi a încrederii. Implanturile mamare sunt utilizate şi în cadrul procesului de reconstrucţie după mastectomie sau traumă.
Pacientele care doresc augmentare mamară trebuie să fie sănătoase fizic, să nu fie însărcinate sau să alăpteze, să aibă aşteptări realiste de la intervenţia chirurgicală şi să fi terminat procesul de dezvoltare mamară (excepţie fiind anumite cazuri de malformaţii congenitale).
Pentru corecţia sânilor lăsaţi este indicată mastopexia ce se poate asocia cu augmentarea cu proteze siliconice în timpul aceleiaşi operaţii sau într-o intervenţie secundară.
Ce cuprinde consultaţia pentru augmentarea mamară cu implant?
În cadrul consultaţiei cu chirurgul plastician se vor discuta motivele pentru care pacientele doresc augmentare mamară, ce rezultate își doresc să obţină în urma intervenţiei, cât şi opţiunile chirurgicale ce pot fi utilizate în vederea atingerii scopului dorit şi posibilele riscuri existente. În acest sens se va ţine cont de dimensiunile existente, eventualele diferenţe de formă, poziţionare sau volum a sânilor. De asemenea se vor discuta istoricul medical al pacientei şi istoricul oncologic familial, tratamentele urmate, eventualele alergii. Se vor stabili investigaţiile şi analizele necesare pentru o evaluare completă preoperatorie. De regulă, în afară de analizele de laborator sunt necesare un consult cardiologic, o radiografie toracică şi o ecografie mamară.
Există diverse tipuri de implanturi siliconice utilizate în prezent în conformitate cu directivele europene de control al calităţii. Acestea sunt umplute cu gel siliconic, având o consistenţă apropiată de cea a ţesutului mamar. În cazurile rare în care implantul se fisurează conţinutul poate rămâne în interiorul capsulei implantului sau poate scăpa în buzunarul acestuia.
Generaţiile noi de implanturi siliconice sunt înalt coezive, aşa zisele implanturi “gummy bear”, ce conţin gel siliconic de consistenţă crescută, ele menţinându-şi forma chiar dacă învelişul este degradat.
- Implanturile anatomice prezintă o proiecţie mai accentuată la bază faţă de partea superioară conferind o formă naturală sânului. Deplasarea acestora poate fi vizibilă şi poate necesita o nouă intervenţie pentru repoziţionare.
- Implanturile rotunde pot crea un decolteu mai plin, cât şi o accentuare a proiecţiei sânului.
Textura implanturilor poate varia de la implanturi netede la implanturi cu diferite grade de rugozitate. Implanturile netede se pot mobiliza în interiorul buzunarului, însă pot crea neregularităţi vizibile la nivelul pielii. Implanturile texturate dezvoltă o capsulă fibroasă ce limitează mobilizarea acestora şi scade riscul dezvoltării contracturii capsulare.
Tipul de implant, cât şi mărimea acestuia vor fi alese de comun acord cu pacienta după o discuţie detaliată a avantajelor şi dezavantajelor fiecăruia, conform şi preferinţelor chirurgului plastician.
Ce presupune intervenţia de augmentare mamară cu implant siliconic?
Intervenţia chirurgicală de augmentare mamară se efectuează sub anestezie generală. Incizia prin care se introduce proteza poate fi plasată la nivelul şanţului inframamar, la nivelul areolei sau la nivelul axilei. Crearea buzunarului implantului se poate realiza fie sub muşchiul pectoral, sub fascia musculară, sub glanda mamară sau biplanar – atât sub muşchi, cât şi sub glandă. Planul în care este introdus implantul şi poziţionarea acestuia vor fi apreciate de chirurgul plastician în funcţie de grosimea ţesuturilor, cât şi de conformaţia toracelui pentru a evita evidenţierea implantului prin piele şi pentru a obține o poziţie optimă. Buzunarul va fi închis în straturi, de regulă cu fire resorbabile.
Recuperarea postoperatorie permite mobilizarea după câteva ore de la intervenţie în majoritatea cazurilor. Pot fi prezente durerea locală şi senzaţia de respiraţie îngreunată, însă acestea sunt controlabile sub medicaţia antalgică şi antiinflamatorie şi dispar de regulă după 5-7 zile. Se recomandă purtarea unei bustiere timp de minim 2 săptămâni postoperator. Fumatul influenţează negativ calitatea vindecării ţesuturilor şi creşte riscul de necroză în cazul inciziilor periareolare. De aceea este bine de evitat fumatul timp de minim 2 săptămâni postoperator. De asemenea se recomandă evitarea eforturilor fizice excesive timp de 6 săptămâni.
Edemul postoperator va dispărea treptat, forma finală a sânilor fiind vizibilă după minim 3 luni de la operaţie. Aspectul cicatricilor va suferi de asemenea modificări, până la un an după operaţie şi în timp vor deveni aproape insesizabile cu condiţia evitării expunerii la soare în primul an de la operaţie.
Variaţiile de greutate pot duce la modificarea aspectului sânilor, precum şi o sarcină poate determina lăsarea acestora. În acest caz poate fi nevoie de o nouă intervenţie de schimbare a protezelor sau de mastopexie.
Complicaţiile asociate augmentării mamare pot fi:
- Complicaţii legate de anestezia generală – investigaţiile complete, cât şi corectarea eventualelor afecţiuni existente pot preveni complicaţiile anestezice;
- Apariţia hematoamelor/ seroamelor – acestea pot fi tratate prin aspiraţie;
- Apariţia infecţiei – poate fi prevenită prin antibioterapie profilactică, cât şi tratarea oricărei infecţii existente preoperator;
- Desfacerea plăgii – poate apărea din cauza unui hematom nedrenat sau a unui efort excesiv şi necesită o nouă sutură;
- Cicatricile hipertrofice/ keloide – apar de regulă din cauza unui defect genetic şi pot fi tratate nonchirurgical sau chirurgical;
- Spargerea implantului – implanturile prezintă o garanţie din partea producătorilor de 10-15 ani, însă se pot degrada mai devreme sau mai târziu şi necesită schimbarea acestora;
- Contractura capsulară – formarea unui ţesut conjunctiv dur în jurul implantului ce modifică forma sânului şi determină durere locală – poate fi tratată conservator sau chirurgical prin scoaterea capsulei și schimbarea implantului;
- Deplasarea implantului – apare în urma unui traumatism sau a activităţii fizice excesive precoce şi necesită o nouă intervenţie chirurgicală;
- Modificări de sensibilitate a areolelor – pot fi temporare sau permanente;
- Limfomul anaplazic cu celule mari asociat implantului mamar (BIA-ALCL) sau alte cancere foarte rare precum carcinomul scuamocelular asociat implantului mamar (BIA-SCC). Acestea nu sunt cancere mamare, ci se dezvolta la nivel capsulei implantului și se manifestă prin apariția unui serom tardiv, însoțită sau nu de formare tumorală, la nivelul capsulei periprotetice, la peste un an de la operația de augmentare mamară. BIA-ALCL este un cancer rar al sistemului imun ce pare a fi asociat cu protezele texturate, însă specialiștii continuă să cerceteze această asociere. Incidența este apreciată ca fiind 1:38000 de cazuri.
Este important ca riscurile și complicațiile posibile asociate intervenției de augmentare mamară cu implant să fie discutate cu chirurgul plastician în cadrul consultațiilor preoperatorii pentru a putea lua cea mai bună decizie în legătură cu sănătatea proprie.
Augmentarea mamară cu implanturi necesită controale regulate efectuate atât clinic de către chirurgul plastician, cât şi prin ecografie mamară anuală şi examen RMN după 5 ani sau la nevoie.