Mastopexia

Operaţia de mastopexie constă în redarea aspectului şi volumului normal al sânilor căzuţi. Aceasta se realizează prin ridicarea lor şi, în anumite cazuri în care este necesar, ridicarea se asociază cu introducerea unui implant. Există mai multe tipuri de operaţii de mastopexie, în funcţie de gradul de ptoză al sânilor (cât de mult este lăsat sânul), toate însă implică incizii, mai lungi sau mai scurte, prin care se elimină pielea în exces.

• mastopexia periareolară: este indicată pentru sânii cei mai puţin ptozaţi, iar incizia se face doar în jurul areolei; prin această procedură, sânii se ridică foarte puţin (cca. 2 cm maxim) şi este rar efectuată singură, ca atare; cel mai frecvent se asociază cu introducerea unui implant;
• mastopexia cu cicatrice verticală (lollipop): este operaţia care se efectuează, astăzi, cel mai frecvent în lume; este indicată pentru majoritatea cazurilor de ptoză medie-severă; cicatricea rezultată este în jurul areolei, continuată cu una verticală până aproape de şanţul inframamar; se poate efectua singură (în cazul în care glanda mamară are suficient volum) sau poate fi asociată cu introducerea unui implant siliconic;
• mastopexia cu cicatrice în ancoră: este indicată pentru cazurile severe de ptoză mamară; cicatricea rezultată este în jurul areolei, continuată cu una verticală până în şanţul inframamar şi încă una orizontală în şanţ, mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de cantitatea de piele în exces; se poate asocia , de asemenea, cu introducerea unui implant siliconic.

Mastopexia asociată cu augmentare (ridicarea sânului şi mărire în acelaşi timp): când se utilizează un implant siliconic pentru restaurarea volumului, cantitatea de piele care se scoate este mai mică, implantul umplând parţial învelişul format din piele. Uneori, în cazurile cu ptoză mică, simplă introducere a implantului poate ridica suficient sânul, astfel încât nu mai este nevoie de incizii suplimentare.

De obicei, implantul se introduce sub muşchi, întrucât introducerea lui sub glandă va duce la lăsarea sânului în timp. Se utilizează, din acelaşi motiv, implant nu prea mare, care să împiedice lăsarea pielii în timp (având în vedere faptul că, de obicei, pacientele care se prezintă pentru operaţia de ridicare a sânilor au o piele cu elasticitate scăzută, fapt dovedit de prezenţa vergeturilor, deci care are tendinţa să se lase în timp dacă se utilizează implanturi mari).

Operaţia este considerată a fi una dintre cele mai dificile operaţii de mamoplastie şi asociază riscurile crescute ale operaţiei de mastopexie (pe de o parte) cu ale celei de mărire a sânilor (pe de altă parte), fiind practic două operaţii asociate într-una singură. Operaţia este tehnic dificilă din cauză că este greu de apreciat dimensiunea implantului ce urmează a fi utilizat şi este greu de prevăzut rezultatul postoperator.

Unii chirurgi nu efectuează cele două operaţii într-una singură, ci le separa între ele, efectuându-le la câteva luni depărtare între ele (3-6 luni); astfel, ei efectuează fie operaţia de ridicare întâi şi abia apoi introduc implantul, fie invers, introduc iniţial implantul şi la câteva luni efectuează ridicarea. Dezavantajul acestei tehnici este ca pacientă va fi supusă la două operaţii, iar între aceste intervenţii, aspectul sânilor va fi destul de neplăcut.

Înainte de operaţie

• Cu două săptămâni înainte de operaţie este bine să se evite fumatul şi consumul de alcool.
• Se vor evita , de asemenea, anumite vitamine (de exemplu, vitamina E), aspirină şi derivaţii, ibuprofenul, spirulina şi gingko biloba, toate aceste produse crescând riscul de sângerare intra- şi postoperator.
• Medicul vă va indica analizele necesare, inclusiv o mamografie. Este bine să aranjaţi cu cineva să vină să vă ia şi să vă conducă acasă după operaţie.
• Cu 6 ore înainte de operaţie nu se mănâncă şi nu se bea nimic, deoarece operaţia se face sub anestezie generală.

Operaţia

Înainte de operaţie, medicul dumneavoastră va efectua desenul cu un marker, desen care este extrem de important pentru operaţia ce urmează. Cicatricile rezultate şi dimensiunea implantului eventual care urmează a fi introdus sunt amplu discutate în cadrul consultaţiei/ consultaţiilor avute înainte de operaţie.

• anestezia este, de obicei, generală, cu intubaţie; pacienta nu simte nimic şi nu îşi va aminti nimic;
• inciziile sunt realizate conform marcajului preoperator; excesul de piele se îndepărtează, iar mamelonul este repoziţionat mai sus;
• remodelarea glandei: pielea de dedesubtul mamelonului este, în mare parte îndepărtată, mamelonul este ridicat, iar pielea de deasupra este trasă în jos; în unele cazuri, glanda este modelată pe interior şi ancorată cu fire sus pe peretele toracic pentru a umple polul superior şi pentru a nu se lăsă în timp; tehnică este aleasă de către chirurg, în funcţie de experienţa şi ştiinţa acestuia.  Remodelarea glandei va permite obţinerea unor sâni mai tari, ridicaţi, mai plini, simetrici; sânii pot fi simetrizaţi cu ocazia operaţiei, în cazul în care anterior erau asimetrici. De asemenea, operaţia permite obţinerea unor areole de dimensiuni normale, simetrice (în cele mai multe cazuri, pacientele se prezintă cu sâni asimetrici şi areole mari, lărgite, asimetrice). Tot în această etapă se introduce, eventual, şi implantul, de obicei sub muşchi;
• pielea este excizata;
• mamelonul şi sânul sunt ridicate;
• sutura se face cu fire fine, de obicei resorbabile, deci care nu necesită scoatere ulterioară;
• firele sunt plasate sub piele, pentru a nu tămâne urme şi cicatricile să fie cât mai frumoase.

Recuperarea postoperatorie

Ca orice altă operaţia, şi operaţia de ridicare de sâni necesită timp pentru recuperare. În primele 2 săptămâni postoperator, pacienta poate să simtă o stare de disconfort, dar care nu se traduce neapărat prin durere. Edemul, echimozele şi disconfortul durează 10-14 zile. Pacientele sunt sfătuite să nu doarmă pe burtă şi să evite băile. Duşurile se pot efectua după 3-4 zile. Firele se îndepărtează (acolo unde este cazul) la 10-14 zile. Pacienta trebuie să poarte o bustieră specială timp de minim o lună (recomandăm 2 luni) zi şi noapte. Se evită purtarea sutienului cu sârmă pentru cel puţin 3 luni. Reluarea activităţilor zilnice uşoare se poate face după 7 zile. Fumatul trebuie evitat în primele săptămâni după operaţie întrucât interferează cu oxigenarea sângelui şi, ca urmare, cu vindecarea normală.

…

Edemul se va menţine pentru o lună sau mai mult până la rezultatul final. La nivelul mamelonului poate exista o uşoară amorţeală care dispare după circa 6 săptămâni. În cazuri rare, amorţeala poate deveni permanentă. Pe măsură ce nervii se regenerează, pot exista senzaţii de furnicături sau mici arsuri.

Pacienta trebuie să evite ridicarea greutăţilor deasupra capului pentru primele 3-4 săptămâni şi să evite, în general, ridicarea greutăţilor mari pentru 4- 6 săptămâni.

Cicatricile vor fi vizibile, roşii şi mai tari în primele 2-3 luni, apoi vor păli progresiv, devenind albe şi moi, dar nu vor dispărea niciodată. Îmbunătăţirea aspectului cicatricilor se poate face cu diverse creme, folii de silicon şi prin evitarea expunerii lor la soare în primele 9 luni după operaţie. Majoritatea femeilor consideră că cicatricile sunt un compromis mai mult decât acceptabil pentru nişte sâni frumoşi şi mai tineri. Dacă pacienta rămâne însărcinată după operaţie, riscul este ca sânii să se lase din nou, neatingând însă gradul de ptoză anterior sarcinii. Un nou lifting al sânilor este posibil în acest caz.

Beneficii

• ridicarea sânilor, prin eliminarea pielii în exces şi redarea volumului pierdut în urma scăderii în greutate, a sarcinii şi alăptării sau vârstei; prin ridicarea şi remodelarea sânilor, se pot obţine sâni care să arate mai tineri, mai plini, simetrici;
• redarea aspectului tânăr al sânilor – sânii “tineri” au volum şi au o poziţie ridicată pe peretele toracic; pe măsura înaintării în vârstă, pielea se întinde, glanda se atrofiază şi îşi pierde din volum, dând aspectul de sân căzut; procesele sunt şi mai accentuate în urma naşterii, alăptării sau pierderii în greutate;
• posibilităţi mai multe şi mai variate de alegere a hainelor – multe femei evită anumite tipuri de îmbrăcăminte, simţindu-se frustrate şi descurajate de felul în care arată sânii lor; femeile spun că după operaţia de ridicarea a sânilor se simt foarte confortabil şi pot purta îmbrăcăminte pe care nu ar fi putut-o purta înainte de operaţie;
• creşterea încrederii în sine – femeile afirmă că după operaţie calitatea vieţii lor a crescut, se simt mai încrezătoare în ele şi nu se mai simt frustrate şi conştiente de deformarea sânilor.

Posibile fenomene însoţitoare

• sunt reacţii care apar în mod normal şi dispar în câteva zile de la sine sau cu medicaţie.
• disconfortul este, de obicei, minor, traducându-se mai mult prin limitarea aplecării şi ridicării obiectelor;
• edemul şi echimozele – edemul se menţine pentru 2 săptămâni, iar echimozele dispar în 7-10 zile;
• senzaţia de amorţeală sau furnicături la nivelul mamelonului – de obicei, dispare în câteva zile/ săptămâni;
• senzaţia de prurit (mâncărime) la nivelul inciziilor – este normală din cauză că cicatricile sunt foarte recente; se tratează prin aplicarea de creme sau prin medicaţie orală (antihistaminice).

Complicaţii şi riscuri

a) Complicaţii ale operaţiei de ridicare a sânilor fără implant

• infecţii – pot apare într-un interval cuprins între 1 şi 6 săptămâni după operaţie şi se manifestă prin edem şi durere la nivelul sânilor, roşeaţă, secreţie şi febră; cele mai frecvente infecţii sunt cu stafilococ auriu. Tratamentul constă în antibioterapie orală sau intravenoasă şi drenaj în cazurile mai severe;
• hematomul – acumularea de sânge sub incizie; se manifestă prin durere şi senzaţie de tensiune; dacă sunt mici, ele sunt absorbite de către corp, iar dacă sunt mai mari necesită drenaj chirurgical; în cazul în care nu sunt tratate, determină apariţia infecţiilor;
• cicatrici vicioase (anormale) – pot apare cicatrici hipertrofice (mai mari decât în mod normal, dar care nu depăşesc cicatricea iniţială) sau cheloide (care depăşesc cicatricea iniţială şi sunt roşii şi tari). Cicatricile hipertrofice/ cheloide apar în special la persoanele predispuse la a face astfel de reacţii. Deseori, sunt localizate la nivelul cicatricilor din şanţul inframamar în partea medială. Cicatricile din jurul areolei şi cele verticale se vindecă foarte frumos, de cele mai multe ori, chiar şi la persoanele predispuse la cicatrici vicioase. Calitatea cicatricilor depinde, pe lângă biologia pacientului, şi de îndemânarea şi tehnica folosită de către chirurg la sutură, ca şi de calitatea firului şi a acului folosite. Prevenirea apariţiei unor cicatrici vicioase se face printr-o tehnică minuţioasă de sutură, prin diverse creme cicatrizante sau folii de silicon, prin evitarea expunerii la soare în primele 9 luni postoperator sau prin injecţii cu derivaţi de cortizon. Odată apărute, cicatricile hipertrofice pot fi revizuite prin excizia lor şi resutura;
• asimetria – micile asimetrii sunt normale, întrucât nicio femeie nu are sânii perfect simetrici; asimetriile mai mari necesită reintervenţii chirurgicale.

b) Complicaţii ale operaţiei de ridicare a sânilor cu implant siliconic

La complicaţiile anterior enumerate se adaugă cele ce pot fi determinate de prezenţa implantului siliconic

• contractura musculară – se manifestă printr-o consistenţă mai dură a sânului, care poate fi şi deformat, în acelaşi timp; contractura uşoară poate trece neobservată, dar cea severă necesită reintervenţie chirurgicală, eventual, cu schimbarea implantului; este mai frecventă la implantul siliconic faţă de cel salin şi riscul este mai scăzut în cazul plasării implantului sub muşchi şi nu sub glandă;
• scăderea/ dispariţia sensibilităţii la nivelul mamelonului – de obicei e temporară, dar există cazuri când poate fi permanentă;
• spargerea implantului – în special la implantul cu ser care nu este umplut complet; în acest caz, anvelopa face falduri care, din cauza forţei de frecare, determină uzura acesteia; serul scurs este absorbit de către corp, iar spargerea implantului este detectată imediat, spre deosebire de cel cu gel siliconic, la care ruptura implantului poate fi mascată luni de zile, deoarece gelul are o consistenţă crescută şi nu curge. Riscul acestei complicaţii este de 4 % în primul an şi scade ulterior;
• formarea de falduri vizibile sau/ şi palpabile – mai frecvente la implanturile cu ser şi cu suprafaţa netedă;
• malpoziţionarea implantului – alunecarea implantului mai sus sau mai jos, mai în lateral sau în medial; este mai frecvent la implantele netede care alunecă mai uşor, spre deosebire de cele texturate;
• infecţia – este mai gravă decât în cazul mastopexiei fără implant, întrucât necesită îndepărtarea implantului, care poate fi reintrodus abia după minim 6 luni.